“One small step for [a] man, one giant leap for mankind”

16 iulie 1969

”This is the last day of the old world” spunea scriitorul Arthur C. Clarke în momentul lansării misiunii Apollo 11 către Lună. Momentul în care am trecut de la contemplarea Lunii de la distanță la a păși fizic pe suprafața sa. Momentul în care copilul (omenirea) a făcut primul pas în afara leagănului (Pământul). O întreagă istorie a evoluției omenirii imposibil de comprimat în câteva rânduri. Poate în frânturi. Frânturi de povești. Povești cu oameni și Lună. Povești cu stele…

––––––––––––––––––––––––––––––

O misiune în spatele căreia au stat peste 400.000 oameni și eforturi financiare imense: între 1964 și 1973 banii alocați misiunilor spațiale au depășit 25 miliarde de dolari (153 miliarde valoare echivalentă pentru 2018!), cu maximul în 1966: 4,4%din PIB. Spre comparație, acum, bugetul NASA este sub 0,5% din PIB!

Trei astronauți care aveau să scrie istoria: Neil Armstrong, Edwin ”Buzz” Aldrin și Michael Collins.

Neil Armstrong, Michael Collins, Edward ”Buzz” Aldrin. Credit: NASA

O racheta imensă, Saturn V, ale cărei prime schițe au apărut în 1961 și al cărei prim zbor a avut loc la doar șase ani distanță (9 noiembrie 1967); o rachetă de 110 m înălțime (cu tot cu naveta Apollo) – echivalentul unui bloc cu 36 de etaje, ce a consumat aproximativ 3 tone de kerosen în prima fază a lansării, fază ce a durat 161 secunde!

Saturn V rocket. Credit: NASA

O navetă Apollo ce părea inspirată de o păpușă Matrioșka: este compusă din Modulul de Comandă, Modulul de Serviciu și Modulul Lunar, ultimul având la rândul său două componente – una pentru partea descendentă a călătoriei de pe orbită pe Lună și una pentru revenirea pe orbita lunară.

Apollo spacecraft. Credit: NASA

Denumirile alese pentru module nu au fost bătute în cuie de la început. Snowcone (conul de zăpadă) și Haystack (căpița) fiind primele două variante luate în calcul pentru Modulul de Comandă. În final au ales Columbia. Acum, dacă vă gândiți la Columbia inspirată din Districtul Columbia (Washington DC)… nu e de acolo! Naveta Columbia are numele inspirat din cartea ”De pe Pământ spre Lună” a lui Jules Verne – ”Columbiad space gun”! :)Modulul Lunar Vulturul (Eagle) a fost botezat după simbolul Statelor Unite – vulturul cu cap alb, o pasăre de pradă cu anvergura aripilor ce poate ajunge la 3 m și care poartă în gheare o ramură de măslin. Emblema a fost desenată de Michael Collins, pe desenul inițial ramura de măslin fiind în ciocul păsării, dar cum ghearele păreau prea ”amenințătoare” pentru un mesaj de pace, emblema a fost redesenată!

Apollo 11 insignia by Michael Collins. Credit: NASA

Un supercalculator pentru acele vremuri, depășit cu mult de gadget-urile pe care astăzi le purtăm în buzunar. O simulare computerizată a aselenizării efectuată cu 11 zile înainte de lansare, simulare în care se verifică diverse erori raportate de computer, timpii de reacție și soluțiile pentru fiecare dintre ele. O eroare neașteptată a calculatorului care ii duce la decizia abandonării aselenizării în cadrul acelei simulări și care ii determină să împartă erorile calculatorului în ”abandonați” sau ”mergeți mai departe”. O rostogolire de zaruri absolut extraordinară, pentru că 11 zile mai târziu, în timpul manevrelor reale de aselenizare eroarea care a dus la abandonarea simulării apare din nou și primește rapid răspuns de la Steve Bales, controlerul de zbor: ”Roger, we’re GO on that alarm”!

20 iulie 1969

”Să aveți o aselenizare ușoară” le-a urat Mike Collins la desprinderea Modulului Lunar de Modulul de Comandă.

”Ne vedem mai târziu” veni răspunsul lui Neil.

O grămadă de lucruri puteau merge prost, dar acesta era momentul pentru care s-au antrenat, era momentul lor astral în istoria omenirii. Terenul ales inițial pentru aselenizare se dovedește a fi mult mai accidentat decât se considerase – plin de bolovani mari ce ar fi putu cauza răsturnarea modului lunar. Praful lunar ridicat de motoarele Vulturului face și mai dificilă găsirea unui nou loc sigur pentru aselenizare. Totul era perfect calculat. Mai ales combustibilul – de ajuns doar pentru aselenizare și apoi pentru decolarea de pe Lună. Căutarea unui nou loc pentru aterizare era o luptă contra secundelor. Câteva secunde și o singura șansă de a efectua o aselenizare reușită. Dacă ar fi depășit timpul alocat… oare ar fi abandonat misiunea știind ca nu vor mai putea niciodată părăsi suprafața lunara sau ar fi aselenizat oricum? Inutila întrebare, nu-i așa? 😊

”Huston, the Eagle has landed!” se aude în căștile celor de la centrul de comandă. Și cei de acolo probabil au respirat pentru prima dată după minute bune de suspans! Era ora 20:17 UTC, 20 iulie 1969.

Oare cum e să ajungi pe Lună după un drum de mai bine de 3 zile și odată ajuns acolo, conform programului stabilit, să începi cu un program de somn?

În asemenea momente istorice nu există oboseală, iar emoțiile și nerăbdare astronomică îi fac pe Armstrong și Aldrin să refuze timpul de somn și astfel, pe 21 iulie, la ora 02:56:15 UTC Neil Armstrong devine primul om care pășește pe Lună! În acel moment pulsul lui Neil Armstrong era la doar 125 bătăi pe minut, cu mult mai mic decât al celor de pe Pământ, din Centrul de Control! 12 minute mai târziu Aldrin pășește și el pe suprafața selenară: ”Magnifica dezolare!” Neil pune stăpânire pe aparatul de fotografiat. Doar câteva fotografii cu el au rămas în urma misiunii Apollo 11 pe Lună, Buzz Aldrin fiind principalul personaj imortalizat în acele imagini.

Astronaut ”Buzz” Aldrin on the Moon. Photo by Neil Armstrong. Credit: NASA

Și tot Aldrin este cel răspunzător de stricarea întrerupătorului care pregătea motorul principal pentru decolarea de pe suprafața Lunii. Noroc de un pix (felt-tip pen) aflat la îndemână și care a fost perfect pentru activarea acelui întrerupător. Mă întreb… dacă nu avea pixul la îndemână o simplă șurubelniță nu ar fi rezolvat problema în mod similar? După 7 ore de odihnă astronauții au fost treziți pentru pregătirile de întoarcere acasă. La 17:54 UTC, 21 iulie 1969 au părăsit suprafața lunară. În acel moment, de la bordul Modulului de Comandă, pilotul Michael Collins are o inspirație extraordinară și realizează una dintre cele mai celebre fotografii din istorie: cea cu Modulul Lunar, Luna și Pământul în același cadru!Acea fotografie ce cuprinde ”toți oamenii care au fost, sunt și vor fi pe Pământ… mai puțin unul!”

Photo by Michael Collins. Credit: NASA

Știți steagul înfipt în solul lunar? Ei bine, apare in picioare doar în poză, pentru ca în momentul în care au părăsit suprafața lunară jetul de gaze de la Modulul Lunar a făcut ca steagul să fie aruncat la câțiva zeci de metri distanță! Celelalte misiuni lunare au decis să planteze steagul la mai bine de 30 m de ML.

Buzz Aldrin and the american flag on the Moon. Photo by Neil Armstrong. Credit: NASA

21 ore si 36 minute petrecute de Armstrong și Aldrin pe Luna.12 rotații efectuate în acest timp de Michael Collins pe orbita Lunii. Cu comunicațiile radio întrerupându-se brusc de fiecare dată când dispărea în spatele Lunii: ”I am alone now, truly alone, and absolutely isolated from any known life. I am it. If a count were taken, the score would be three billion plus two over on the other side of the Moon, and one plus God knows what on this side.”

24 iulie 1969

La revenirea pe Pământ, de teama unor ipotetici agenți patogeni/viruși/microbi lunari cei trei astronauți sunt plasați 21 zile în carantină, împreună cu o colonie de șoricei albi. Toți ochii erau pe acei șoricei, ca nu cumva vreunul dintre ei să dea semne de boala sau să se întoarcă brusc cu piciorușele în sus!Și asta nu e tot. Cei trei astronauți au fost nevoiți sa completeze chiar și formulare vamale… doar veneau dintr-o lungă călătorie din afara SUA!

Apollo 11 Astronauts spent 3 weeks in quarantine. Image credit: NASA

Printre rocile aduse de pe lună au fost descoperite și trei noi minerale. Unul dintre ele este botezat armacolit. ArmAlCol-it

––––––––––––––––––––––––––––––

A trecut jumătate de veac de la primul pas pe Luna. Sărbătorim micul pas al omului în spațiu. Peste doar trei ani vom mai avea ceva de sărbătorit: tot jumătate de veac… Dar jumătate de veac de când nu am mai fost pe Lună!

Eclipsa de Lună – 21 ianuarie 2019

Pe locuri, fiți gata, START!

Start în căutarea unei locații ferite de nori pentru observarea în bune condiții a Eclipsei de Lună din dimineața zilei de 21 ianuarie 2019. Tot ce trebuie să faceți este să ieșiți afară și să admirați spectacolul ceresc. Având în vedere timpul lung în care se petrece o eclipsă de Lună, veți avea suficient timp să intrați din când în când în casă, să vă faceți un ceai fierbinte și să reveniți cu ochii pe cer după ce v-ați încălzit.

Dacă aveți de gând să urmăriți eclipsa din vreo locație specială, poate undeva în afara orașului – având în vedere că e iarnă – să nu uitați să vă luați haine groase. Lucru valabil ori de câte ori ieșiți ”la stele”. La observații astronomice este o regulă nescrisă: ”ia pe tine câte haine consideri că ai nevoie ca să nu îți fie frig, iar apoi pune în portbagaj de trei ori mai multe!”

E nevoie de pregătiri speciale pentru eclipsă? Nu, nu e nevoie, deoarece eclipsele de Lună pot fi observate fără niciun fel de echipament special, încadrându-se în ceea ce se poate numi ”astronomia cu ochiul liber”, dar dacă aveți binoclu sau telescop acasă, să nu uitați să îl luați cu voi!

Pe lângă haine și echipamente, mai aveți nevoie și de informații – ”ce se întâmplă acolo sus pe cer?” Mulți dintre voi sunt sigur că le știți încă din clasele primare, dar dacă le-ați uitat, le recapitulăm împreună!

Ce este o eclipsă? Perigeu, apogeu, Super-Luna, Micro-lună? Luna roșie sau sângerie? O fi oare de la vârcolac (știți, omul din brutărie angajat să vâre colacii în cuptor) sau este vreo explicație științifică? 

Hai să le luăm pe rând!

Ce este o eclipsă?

Termenul de ”eclipsă” provine din limba greacă ”ekleipsis” însemnând abandon (am fost abandonați de zei) sau dispariție (a dispărut Soarele/Luna) și face referire, în mod special, la eclipsele de Soare sau de Lună. Un termen mai apropiat de realitate este cel de ocultație – acoperirea unui corp ceresc de către un alt corp ceresc.

Eclipsele de Lună sunt evenimente cerești pline de culoare ce se petrec pe perioade lungi de timp, de ordinul zecilor de minute (faza de totalitate) sau chiar orelor (dacă luăm în considerare și fazele de penumbră și parțialitate), dar multe trec neobservate de publicul general, mult mai preocupat de problemele cotidiene pentru a avea timp de admirat cerul! Ele se petrec atunci când se aliniază cele trei corpuri cerești – Soarele, Pământul și Luna, iar satelitul nostru intră în umbra Pământului, schimbându-și lent luminozitatea de la strălucirea obișnuită la o nuanță roșiatică întunecată și la fel de lent înapoi la strălucirea obișnuită.

Perigeu și Apogeu. Super-Luna și Micro-Luna.

Știm că Luna orbitează în jurul Pământului pe o orbită ecliptică (nu un cerc perfect), ceea ce înseamnă că Luna nu se află la o distanță fixă față de noi. Mișcarea ei pe orbită o aduce alternativ într-un punct mai apropiat de Pământ – numit perigeu, și apoi într-un punct mai îndepărtat de Pământ, numit apogeu.

Orbita Lunii - perigeu și apogeu

La perigeu Luna se apropie la aproximativ 356.500 km de Pământ, în momentul respectiv putând avea loc o eclipsă de Lună numită popular Super-Lună! La apogeu Luna se află la aproximativ 406.700 km și va putea produce o eclipsa de Lună pe post de… Micro-Lună!

Vizibil, cu ochiul liber vom vedea Super-Luna cam cu 14% mai mare și cu aproximativ 30% mai strălucitoare decât Micro-Luna, dar, ca și paranteză, să rețineți că atât Super-Lunile, cât și Micro-Lunile sunt extraordinar de … obișnuite! 🙂

Eclipsa totală de Lună din 21 ianuarie 2019

În primul rând trebuie să menționez că Luna se va afla la perigeu, la doar 357.600 km de Pământ – cu alte cuvinte vom avea o ”Super-Lună”. În timpul eclipsei Luna va traversa prin spațiu două regiuni de umbră generate de planeta noastră: o parte doar puțin întunecată, numită ”penumbra” și o parte întunecată, roșiatică, numită ”umbra”.

Lunar_eclipse_sideview_v01

”Oficial” eclipsa va începe la ora 4:36, când Luna va începe să intre în penumbra Pământului. Să nu vă mirați dacă nu veți observa nimic spectaculos. Penumbra întunecă foarte puțin suprafața lunii, astfel încât e posibil să nu sesizați absolut nicio schimbare pentru început. Abia după vreo 40 minute va fi o diferență vizibilă ca și luminozitate între marginile Lunii.

Dar cum veți ști că a început faza de totalitate? Ei bine, priviți cu atenție marginea întunecată a Lunii. Dacă este gri sau începe să aibă nuanțe maronii atunci știți că a început faza de totalitate. Iar ora este 05:33.

Din acel moment o umbră mult mai întunecată începe să acopere suprafața Lunii. Este umbra Pământului!

eclipsa 1

Sesizați forma rotundă a umbrei? Ei bine, doar umbra unei sfere poate lăsa întotdeauna o umbră circulară – observație făcută încă din antichitate de către Aristotel (300 î.e.n.), dar care este încă pusă sub semnul îndoielii chiar și în zilele noastre de către adepții teoriei Pământului plat! 😉

După ce umbra a acoperit mai bine de jumătate din suprafața vizibilă a Lunii culoarea începe să se schimbe către cărămiziu-roșiatic, iar detalii de pe Lună încep să devină vizibile.

eclipsa 2

Am ajuns la ora 06:41, iar luna este complet în umbra Pământului. O fază de totalitate ce se va întinde pe o perioadă de 62 minute! Țineți minte eclipsa de Luna din 27 iulie, despre care se spunea că este cea mai lungă din acest secol? Ei bine, acea eclipsă a durat 102 minute în faza de totalitate, iar Luna s-a aflat la apogeu, la 406.000 km – ”Micro-Luna”!

Dacă Pământul nu ar avea atmosferă atunci umbra ar fi complet neagră. La trecerea luminii prin atmosfera terestră aceasta este refractată la fel ca la trecerea printr-o prismă, culoarea roșie fiind cea care va ajunge pe suprafața Lunii.

La începutul eclipsei, din cauza strălucirii Lunii nu putem vedea prea multe stele pe cer, dar în momentul fazei de totalitate ne vor atrage atenția două puncte strălucitoare în dreapta satelitului Pământului – este vorba despre stelele Castor și Pollux din constelația Gemenii, Pollux fiind cea mai apropiată de Lună.

Maximul fazei de totalitate se va petrece cu puțin timp înainte de răsăritul Soarelui, iar Luna va fi foarte aproape de orizont – 7:13. Având în vedere că Luna va trece prin partea de nord a umbrei Pământului (vezi simularea de pe timeanddate.com), în punctul maximum al eclipsei vom vedea partea nordică a Lunii un pic mai deschisă la culoare decât restul suprafeței lunare, în timp ce zonele sudice vor fi cele mai întunecate.

eclipsa 3

Vom admira faza de totalitate până în jurul orei 7:43, după care evenimentele se vor repeta, dar în ordine inversă și vizibile de pe alte meleaguri, pentru că în cazul nostru, e deja dimineață, Soarele a răsărit, Luna a apus, iar noi am întârziat la muncă!

Cu un motiv bine întemeiat, nu-i așa? 🙂 

eclipsa 4

Cer senin și gânduri bune!

eclipsa 8

 

Aprilie 2018

Aprilie 2018

O lună cu Venus după apus, din ce în ce mai strălucitoare și mai sus pe cerul de seară (până la sfârșitul lunii Mai și începutul lui Iunie), cu frumoasele constelații de iarnă Orion și Taur ce apun din ce în ce mai repede, cu Jupiter răsărind înainte de miezul nopții spre est, în mijlocul Balanței, cu Saturn și Marte pe cerul dimineții și cu Liridele de pe 22 aprilie. O lună în care Soarele va răsări înainte de ora 7 și va apune după 19:30, lăsând suficient timp pentru observații astronomice!

Cea mai ușor de recunoscut formă de pe cerul de primăvară este constelația Leul.  Știți cele două stele din Carul mare care ne ajută să găsim Steaua polară, da? Ei bine, dacă le prelungiți în direcția opusă veți ajunge la Leu! O altă metodă este să căutați ”cârligul”, ”secera” sau ”semnul de întrebare oglindit” sus pe boltă – un asterism foarte ușor de identificat. Punctul semnului de întrebare este steaua Regulus, numită și ”micul rege”, cea mai strălucitoare din constelația Leului. A doua ca și strălucire din Leu este Denebola, sau ”coada leului”.

IMG_4281

Alte două stele strălucitoare de pe bolta nopților de aprilie sunt Arcturus din Boarul și Spica din Fecioara. Ele pot fi identificate foarte ușor pornind tot de la Carul Mare, prelungind oiștea acestuia sub forma unui arc de cerc – de unde și expresia ”Arc to Arcturus and spike to Spica”!

Alături de Regulus cele două stele, Spica și Arcturus, formează ceea ce numim ”triunghiul de primăvară”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum… ce vom vedea dacă ridicăm ochii spre cer?

În nopțile de 2 și 3 aprilie, dimineața devreme, vom putea admira dansul planetelor Marte și Saturn, planete ce vor fi despărțite de doar 1,30 – cu alte cuvinte vor fi atât de apropiate aparent pe boltă încât vor încăpea amândouă în câmpul vizual al ocularului telescopului! Aceasta este o conjuncție, o apropiere aparentă pe bolta cerească – și subliniez  aparentă,  pentru că în realitate cele două planete vor fi despărțite de aproximativ 9 U.A. (de nouă ori distanța de la Pământ la Soare!)

Pe 3 aprilie, seara, Jupiter se va afla lângă Lună; cea mai mare dintre planetele Sistemului Solar fiind foarte ușor de identificat pe cer drept punctulețul strălucitor de lângă regina nopții.

În noapte de 7 spre 8 aprilie vom putea admira o frumoasă apropiere dintre Lună și planetele Saturn și Marte, cu Luna ajungând în Ultimul Pătrar și aflând-se la apogeu pe 8 dimineața (404.144km).

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe 16 aprilie vom avea Luna Nouă, moment ce va coincide cu începerea curentului meteoric Liridele, numite așa după constelația din care par să radieze – Lira. Pentru a găsi radiantul (punctul aparent de origine) luați ca și reper steaua Vega – căutați o stea foarte strălucitoare spre Nord-Est. Ca și paranteză, până în 1930, când s-au restabilit granițele constelațiilor, liridele erau asociate constelației vecine, Hercule, și se numeau ”herculide”.

În această perioadă planeta noastră va trece printr-o regiune bogata în resturi (praf și bucăți mici de rocă) din coada cometei C/1861 G1 Thatcher, orbita Pământului intersectând orbita cometei. Thatcher este o cometă de perioadă lungă, ce orbitează în jurul Soarelui cu o perioadă mai mare de 200 de ani, ultima trecere fiind în anul 1861. Această cometă este cunoscută încă din antichitate, prima mențiune scrisă provenind din China anilor 687 î.e.n., de acum 2700 ani!

Liridele sunt active în perioada 16-25 aprilie, cu maximul curentului  pe 22 aprilie. Având în vedere că luna apune după miezul nopții ne vor rămâne câteva ore bune de întuneric pentru admirarea meteorilor! Dacă veți fi departe de luminile orașului și într-o zonă cu cerul cât mai întunecat (și nu din cauza norilor!) veți putea asista la un un spectacol ce va aduce între 10-20 meteori pe oră.

Meteorii ce caracterizează Liridele sunt meteori scurți, de mare viteză, ce aduc de obicei și unul sau doi meteori foarte luminoși, așa numitele ”mingi de foc” / ”fireballs”.

Câteva precizări:

– meteorii sunt acele urme luminoase pe care le vedem pe cer și pe care popular le numim ”stele căzătoare”;

– meteoroizii sunt bucăți mici de rocă și praf, mult mai mici decât asteroizii sau cometele, bucăți rămase de la formarea sistemului solar sau din coada cometelor, ce intră cu viteze foarte mari și ard în atmosfera terestră. În cazul de față, ”resturi” din coada cometei Thatcher;

– meteoriții sunt corpuri, bucăți de rocă ce au ”supraviețuit” trecerii prin atmosferă și care au ajuns pe suprafața Pământului.

Pe 17 aprilie Saturn se află la afeliu, la cea mai mare distanță de Soare – la aproximativ 10 UA (zece unități astronomice, adică 1,5 miliarde de km!

Tot începând cu 17 aprilie va fi vizibilă spre apus Luna în Crai Nou – o seceră abia vizibilă în apropierea planetei Venus, urmând ca pe 18 aprilie secera Lunii să fie vizibilă între Venus, Pleiade, Hyade și steaua Aldebaran din constelația Taur.

Untitled1

Pe 20 aprilie Luna se va afla la perigeu, la o distanta de ”doar” 368.712 km, iar pe 23 aprilie vom avea primul Pătrar – o seară numai bună pentru observații lunare!

În noaptea de 24 spre 25 aprilie Luna se va afla pe cer în compania frumoasei stele Regulus, cele două corpuri formând o superbă echipă pe toată durata nopții!

În ultimele zile ale lunii aprilie planeta Mercur va fi foarte ușor de identificat pe cerul de dimineață, aceasta atingând elongația maximă pe data de 29 aprilie – cel mai înalt punct deasupra orizontului înainte de răsăritul Soarelui.

Luna Aprilie se va termina cu o Lună plină și cu o nouă conjuncție Lună-Jupiter!

Vă urez cer senin, gânduri bune și distracție plăcută! 

Earth Hour – Ora Pământului

Earth Hour – Ora Pământului

Sâmbătă, 24 martie 2018, între 20:30 – 21:30

”Earth Hour” este o mișcare organizată de World Wide Fund for Nature (WWF), mișcare ce trage un semnal de alarmă în privința schimbărilor climatice.

Totul a pornit de la un proiect din anul 2006 dezvoltat în Australia, gândit inițial sub numele de “The Big Flick” și fiind lansat apoi în 2007 sub titulatura de ”Sydeny Earth Hour”. Succesul acestei acțiuni a făcut ca din 2008 Ora Pământului să fie ținută la nivel internațional, iar dacă la început au participat 35 de țări și peste 400 de orașe, în 2017 evenimentul a reușit să strângă 187 de țări și peste 7000 de orașe participante.

Dacă vă întrebați ce reprezintă logo-ul acestui eveniment, ei bine ”60” reprezintă cele 60 de minute active ale Orei Pământului, iar ”+” reprezintă totalul activităților pe care îl putem face pentru planeta noastră în fiecare zi!

Cum puteți să participați?
Foarte simplu: în data de 24 martie 2018, între orele 20:30 – 21:30, faceți ceva ce NU faceți în fiecare zi: stingeți luminile și scoateți din priză toți consumatorii pe durata celor 60 de minute!

Atenție: nu vă refugiați în fața telefonului! 

Cu atât mai mult cu cât afară avem o zăpadă ca în povești și se anunță și cer senin! 

 

Echinocțiul de primăvară – 20 Martie 2018

Echinocțiul de primăvară – 20 martie 2018

Daca primăvara meteorologică a început pe 1 martie, cu babele și mărțișorul, iată că se apropie momentul în care începe și primăvara astronomica: pe 20 martie vom avea echinocțiul de primăvară (punctual – la ora 18:15).

În această zi Soarele se află pe ecuatorul ceresc în trecerea din emisfera cerească sudică în cea nordica, răsărind exact la punctul cardinal Est și apunând exact la Vest, iar ziua va fi (aproape) egală cu noaptea.

Dacă ne-am afla la ecuator la miezul zilei am vedea Soarele perfect deasupra capului!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar de unde vine denumirea de ”echinocțiu”?

Încă din antichitate oamenii au sesizat că de-a lungul unui an avem o zi foarte lungă (solstițiul de vară), respectiv o noapte foarte lungă (solstițiul de iarnă). La mijlocul timpului dintre ele avem două momente în care ziua este egala cu noaptea – de aceea le-au numit ”aequus nox” – ”nopți egale”. Echinocțiul de primăvară, respectiv de toamnă.

Spuneam mai sus că ziua va fi ”aproape” egală cu noaptea. Pentru că, de echinocțiu, ziua nu este perfect egală cu noaptea.

Centrul geometric al soarelui se afla timp de 12 ore deasupra orizontului, fapt care ne duce cu gândul la o zi egală cu noaptea. Datorita faptului ca răsăritul este momentul în care partea superioară a discului Soarelui devine vizibilă (lucru similar și în cazul apusului, când ultima parte din discul Soarelui coboară sub orizont) – astfel vom avea de fapt ziua cu câteva minute mai lungă decât noaptea.

Dacă mai adăugăm și faptul că lumina Soarelui este refractată de atmosfera terestra astfel încât se luminează cu puțin timp înainte de răsărit și se întunecă la puțin timp după apusul Soarelui – atunci vom avea de fapt câteva minute în plus de zi față de noapte!

Cu alte cuvinte, în cazul nostru, ziua va fi egala cu noaptea pe data de 17 martie!

Happy equinox day! 🙂